Fantasmele domnului Igor Panarin


Propaganda şi manipularea sunt două aspecte indisolubil legate de orice nucleu de putere. Democraţiile, ca şi dictaturile, uzitează pe scară largă aceste procedee. Pentru un individ cultivat, propaganda îşi pierde orice valoare, fiindcă el poate demola uşor eşafodajul de minciuni şi atitudini, graţie vastei culturi generale. În ultimii ani se dă o luptă titanică împotriva culturii generale. Se pune accentul pe stricta specializare a elevilor într-un domeniu de activitate, sacrificându-se cunoştinţele de ordin general, singurele capabile să facă diferenţa între adevăr şi mistificare. De obicei, discursul propagandistic mă amuză şi mă stimulează intelectual, fiindcă trebuie un oarecare efort pentru a separa grâul de neghină. Dar, de foarte multe ori propagandiştii vehiculează enormităţi care insultă inteligenţa oricărei persoane raţionale. De exemplu, prin 1998 un anume Igor Paranin, provenit din pepiniera de cadre a KGB lansa pseudoteoria destrămării SUA în şase părţi care vor cădea sub influenţa puterilor limitrofe. Prin 2008 teoria a devenit foarte populară în Rusia. O popularitate artificială, ce-i drept, dar totuşi popularitate. Astfel, Japonia va domina Insulele Hawaii, Rusia va prelua controlul asupra regiunii Alaska, China va controla partea de vest a SUA, UE partea de est, Canada partea central-nordică, iar Mexicul partea central-sudică.

După cum lesne ne putem da seama, orice teorie trebuie să aibă în spate o argumentaţie solidă. Asta în cazul în care vrea să fie teorie şi nu materie primă pentru tabloide. Însă tocmai asta îi lipseşte teoriei domnului Paranin, argumentele de ordin ştiinţific. Dacă mai luăm în calcul faptul că domnia sa este apropiat al Kremlinului, putem înţelege că are şi un anumit interes în producerea unei asemenea teorii. Altfel spus, cântă o simfonie pe gustul Moscovei. Aşa se şi explică interesul de care se bucură aşa-zisa teorie în presa din Federaţia Rusă. În mod normal, o asemenea teorie ar stârni zâmbete, dar fiindcă Federaţia Rusă este la fel de antiamericană ca şi URSS, se poate condimenta propaganda cu puţin wishful thinking. Domnul Igor Panarin a oferit şi un termen limită pentru predicţia sa, care are o osatură specifică mai mult sectelor ce propovăduiesc sfârşitul lumii şi mai puţin un eveniment politic de anvergură. În 2010 SUA trebuiau să se despartă, dar, din nefericire pentru domnul Panarin, au refuzat s-o facă. Nu-i nimic, oricând se poate avansa un nou termen, doar aşa fac şi milenariştii. Nu mă deranjează propaganda atâta timp cât este de calitate. Ori tocmai calitatea îi lipseşte teoriei fabricate de domnul Panarin.

La sfârşitul secolului trecut Rusia era încă supranumită „Volta Superioară ticsită cu rachete”. Se alcătuiau scenarii chiar şi despre dezmembrarea nou apărutei Federaţii Ruse. Din fericire, aceste scenarii nu s-au materializat şi sper că nu o vor face niciodată. Nimeni nu poate spera adâncirea în război civil sau dezmembrarea unui stat cu un arsenal atomic enorm. Rusia şi SUA sunt două ţări care nu ar trebui să se confrunte cu asemenea tulburări interne niciodată, pentru binele umanităţii. Oricum, teoria domnului Panarin mai are asemănări frapante cu proorocirile lui Karl Marx despre capitalismul putred şi despre triumful socialismului în cea mai industrializată ţară a Europei, Marea Britanie. Deci, s-a întâmplat şi la case mai mari s-o dea în bară cu predicţiile, domnul Panarin poate fi liniştit, aura de academician nu i-a fost foarte tare şifonată. De altfel, în SUA nu se întrunesc pe moment acele polarizări ideologice, sociale, economice, politice şi militare necesare unei disoluţii. Până una alta, socialismul ne-a arătat că ar conţine germenii propriei distrugeri. URSS s-a destrămat, iar China a ales să creeze un hibrid comunisto-capitalist. Atomizarea unor ţări precum URSS, Yugoslavia şi Cehoslovacia s-a realizat mai ales din cauza contradicţiilor de ordin etnic şi confesional, ceea ce nu este cazul în SUA. În 1861, atunci când a izbucnit Războiul de Secesiune, exista o prăpastie clară între nord şi sud şi nu doar în chestiunea sclaviei, ci sub aspectul mentalităţii, viziunii politice şi economice. Aşa ceva nu mai există astăzi, iar conştiinţa naţională americană este mult întărită. Desigur, există diferenţe de la stat la stat, aşa cum sunt diferenţe notabile chiar şi-n state omogene sub aspect etnic cum este Japonia, dar trebuie mult mai mult pentru a se crea o masă critică în stare să declanşeze o dezmembrare a unei superputeri. SUA nu sunt o construcţie artificială creată şi menţinută prin forţă ca URSS, de aceea nu pot împărtăşi aceeaşi soartă.

DISCUTAŢI ACEST ARTICOL PE FACEBOOK

Autor: Gheţău Gh. Florin

Pagini similare

Coteria care se pretinde ţară

2014-10-17
Postat de Ghetau Gh. Florin , Citeste, Comenteaza

Paisprezece stafii bântuie o casă părăsită. Cică am fi în campanie electorală, dar n-am aflat nimic care să mă intereseze. Nu avem ce alege şi nici nu ştiu dacă suntem capabili să alegem. Dăm vina pentru tot răul ce ni se întâmplă ...

Războiul ruso-ucrainean este inevitabil

2014-08-16
Postat de Ghetau Gh. Florin , Citeste, Comenteaza

Lipsa de apetenţă pentru dialog, ce se manifestă pe magistrala Moscova-Kiev, conduce la o singură concluzie: războiul ruso-ucrainean este inevitabil. Din moment ce a iscat un război civil este clar că, pentru Putin, Ucraina are o importanţă ...

Comenteaza acest articol

Nume
Email
Comentariu
Introduceti codul de mai sus
* Acest comentariu va fi revizuit

Ultimele comentarii


Nu sunt comentarii. Fii primul care posteaza unul!

Vezi toate comentariile

Mergi sus